MISTU'I, m'istui, vb. IV. 1. Tranz. A transforma alimentele introduse în organism în substanţe direct asimilabile de organism; a digera. ◊ Expr. A nu (putea) mistui (pe cineva sau ceva) = a nu putea suporta sau suferi (pe cineva sau ceva), a nu tolera. 2. Tranz. A distruge, a nimici. ♦ Refl. A înceta să mai existe; a dispărea, a pieri. ♦ Tranz. si refl. Spec. A (se) distruge prin ardere, a (se) preface în cenusă. ♦ A cheltui (bani, averi), a irosi. 3. Tranz. si refl. Fig. A (se) chinui sufleteste, a (se) distruge moral si fizic (încetul cu încetul). 4. Tranz. si refl. A (se) face nevăzut; a (se) ascunde; a (se) dosi. [Prez. ind. si: mistuiesc] - Din magh. em'eszteni.
Sursă : DEX'98 (37665)  - bogdang

MISTU'I vb. v. dispărea, pierde, pieri, salva, scăpa, scoate, suferi, suporta.
Sursă : Sinonime (193993)  - siveco

MISTU'I vb. 1. v. digera. 2. a distruge, a nimici, a prăpădi. (Revărsarea a ~ totul în calea ei.) 3. v. arde. 4. v. ascunde.
Sursă : Sinonime (193992)  - siveco

mistu'i vb., ind. si conj. prez. 3 sg. m'istuie, imperf. 3 sg. mistui'a
Sursă : DOR (262227)  - siveco

A SE MISTU'I mă m'istui intranz. 1) A se distruge prin ardere; a se transforma în cenusă. 2) A înceta să mai fie în câmpul de vedere al cuiva; a se face nevăzut; a se evapora; a dispărea; a eclipsa. 3) fig. A pierde treptat vigoarea fizică si/sau morală (sub influenţa unor factori nocivi). /<ung. em'eszt
Sursă : NODEX (343460)  - siveco

A MISTU'I m'istui tranz. 1) (alimente) A transforma în substanţe asimilabile de organism; a digera. 2) fig. A consuma până la terminare; a epuiza. Boala i-a mistuit puterile. ◊ A nu ~ pe cineva (sau ceva) a nu putea suferi pe cineva (sau ceva). 3) A supune unor chinuri sufletesti; a chinui. 4) A face să se mistuie. /<ung. em'eszt
Sursă : NODEX (343459)  - siveco